De unde vine numele România și când a devenit oficial

Noul stat cu numele România avea să se impună ca un stat unitar în fața marilor puteri europene reticente față de unirea provinciilor românești.

La începutul anului 1859 Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei și al Țării Românești, așa cum își doreau toți românii, indiferent de provincia în care trăiau.

În anul 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică.

După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată de succesorul său, principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituția adoptată în acel an a denumit noul stat cu numele România.

Numele România de-a lungul istoriei

Cei mai mulți istorici și academicieni români susțin că numele România trebuie considerat sinonim cu numele Țara Românească. Este un nume foarte vechi, de origine latină, și apare scris în izvoare foarte vechi, din perioada ocupației romane.

Timp de câteva sute de ani, numele România/Rumânia a circulat în paralel cu numele Valahia sau Vlachia.

În multe documente și texte rămase din perioada romanilor, teritoriile de la Dunăre erau numite terrae Valachorum sau Valachiae/ Vlachiae/ Volachiae, adică ‘ţări ale rumânilor’. ”Aici, între Dunăre şi Carpaţii Meridionali (sau Alpii Transilvaniei, cum le ziceau occidentalii), s-a format la cumpăna secolelor al XIII-lea şi al XIV-lea, prin reunirea mai multor Vlahii, prototipul statului românesc medieval, adică Valahia Mare sau Ţara Românească“, spune istoricul Ioan-Aurel Pop.

Cea mai veche dovadă că se folosea termenul ”românesc” din vremuri foarte vechi este o mențiune din opera Getica de Iordanes (scrisă în jurul anilor 500): „…Sclavini a civitate nova et Sclavino Rumunense et lacu qui appellantur Mursianus…” Termenul rumunense este o transcriere latinizată a unei pronunții slave pentru termenul ”românesc”.

Ce denumiri oficiale a avut țara noastră după Unirea din 1859

1859 – 1862: Principatele Unite Moldova și Țara Românească

Prima denumire a noului stat a fost stabilită de Convenția încheiată între Austria, Franța, Marea Britanie, Prusia, Rusia, Sardinia și Turcia pentru organizarea Principatelor, la Paris în 7/19 august 1858. Denumirea internațională a țării era „Principatele Unite Moldova și Valahia”, Valahia fiind sinonimă cu Țara Românească.

1862 – 1866: Principatele Unite Române

În 1862, Alexandru Ioan Cuza reușește să unească administrativ cele două principate, fiind stabilit un singur guvern și capitala la București. Denumirea se schimbă și, pentru prima dată, este afirmată unirea țărilor românești: Principatele Unite Române.

1866 – 1947: România

Constituția din 1866 statutează prin Articolul 1 – numele România. Odată cu această constituție, România devine regat, iar titulatura de domn este înlocuită cu cea de rege.

1947 – 1953: Republica Populară Română

Guvernul Petru Groza îl silește pe Rege să abdice, proclamând la 30 decembrie 1947 „Republica Populară Română” (prescurtat RPR).

1953 – 1964: Republica Populară Romînă

În urma Reformei ortografice din septembrie 1953, litera „â” devine „î”, chiar și în cazul cuvintelor român și România. Astfel, numele statului se schimbă în „Republica Populară Romînă”. În 1964, se revine la grafia cu „â”, în cuvintele român, românește, România și celelalte din aceeași familie lexicală.

1965 – 1989: Republica Socialistă România

La 21 august 1965 este schimbat numele republicii în „Republica Socialistă România” (prescurtat RSR)

Din 1989: România

Din anul 1989, când a luat sfârșit dictatura comunistă, ne-am întors la numele România pe care țara l-a avut când a fost transformată în regat și pe care toți românii îl prețuiesc. Din 1989, și steagul a fost simplificat, fiind reprezentat prin tricolorul românesc, fără stema din perioada comunistă.