Pedepsești sau nu copilul?

Lecție pentru viitor

Psihoterapeutul Lavinia Țânculescu observă că „primul impuls ar fi să nu îi aplici o corecție, pentru că nu dorești să-l rănești. Dar dacă ai reflecta mai mult, ai observa că fiecărei erori îi corespunde o urmare. În acest fel, va învăța de la vârste fragede calea consecințelor naturale”. De exemplu, atunci când încalci o regulă de circulație, poți fi amendat sau, mai rău, poți face un accident. În viața de adult, micuțul tău va întâlni multe situații de acest gen. Altfel, dacă s-ar obișnui cu ideea că poate face orice își dorește, ar putea îngroșa rândurile adulților care nu se pot adapta în societate.

Învățare prin imitare

Atunci când dorești să îi impui reguli de bună purtare și politețe, ține cont de faptul că cei pe care îi urmează și îi imită sunteți voi, părinții. Nu ascultă neapărat ce îi spui, ci copiază ce faci. „De ace ea”, spune Lavinia Țânculescu, „primii care trebuie să se poarte exemplar sunteți tu și soțul tău, nu copilul. Însă, dacă voi deviați de la respectarea limitelor stabilite, dar lui îi cereți să le urmeze, va fi confuz. De exemplu, dacă nu este voie să mănânci în sufragerie, dar tatăl aduce castronul cu floricele și ronțăie la film și nimeni nu îl pedepsește (sau el nu își cere iertare și admite că a greșit auto-sancționându-se), cel mic acumulează frustrare după frustrare până la constituirea unui comportament violent”.

Nu prin violență

„A pedepsi copilul nu înseamnă a-l lovi sau a fi violent cu acesta, ci a impune un set de restricții prin care acesta să învețe limitele și să le respecte în viitor”, spune psihoterapeutul, care remarcă: „De multe ori, asta îl face să se simtă în siguranță. Chiar dacă se plânge că nu are suficientă libertate, îngrădirile îi conferă un sentiment de securitate. În plus, este o dovadă că este iubit, că mamei, tatălui și bunicilor le pasă de el. Dacă încalcă regulile, penalizările pot veni din interiorul familiei, dar și din exteriorul ei. De pildă, i se poate face observație de către un alt părinte, atunci când lovește un alt copil la locul de joacă”. Și prin pedepse, dar și prin experiențe negative cel mic învață care este comportamentul adecvat în societate și cum să se ferească de eventualele pericole.

Psihoterapeut Lavinia Tanculescu, email: [email protected]

REGULI APLICATE CONSECVENT

„De multe ori, refuzul copilului de a-și însuși un anumit obicei bun pe care vrei să i-l impui poate ascunde o atitudine de revoltă împotriva fie a regulii în sine, a legitimității acesteia, fie a celui ce o promovează. Trebuie să te gândești și să-ți dai seama ce-l împiedică să o respecte. Acest tip de răspuns din partea lui poate arăta și alte probleme. De exemplu, atunci când refuză să participe la activitățile familiei sau să îndeplinească sarcinile pe care le are în gospodărie – de cele mai multe ori, există un motiv ascuns. Ar putea fi acela că pretențiile tale încalcă modul natural de a fi al celui mic, temperamentul său, aspirațiile sau dorințele sale. Ori poate fi un protest față de situația în care se află: mereu se procedează după cum doresc adulții, iar opinia lui nu este solicitată. Pe de altă parte, dacă o dată îi ceri ceva, apoi altceva, el devine confuz. Așa că întregul sistem de recompense, pozitive și negative, pe care un părinte i le impune copilului său este necesar să fie coerent, aplicat consecvent și bazat pe un set de valori promovate în familie.”