Confesiuni de mame singure

„Cand, in urma cu sase ani, am primit-o cu ochii in lacrimi pe asistenta de la Protectia Copilului care venise sa vada ce conditii de viata ar avea fetita mea in urma divortului, ea a incercat sa ma linisteasca, spunandu-mi «pierzi un sot, dar castigi un tata».

Nu s-ar fi putut insela mai tare, asa cum am descoperit pe parcursul anilor in care am purtat, cu sau fara voie, eticheta de «mama singura».

Am divortat, mi-am spus, in cunostinta de cauza, dar nimic nu m-a pregatit, de fapt, pentru realitatea care a urmat.

Nu m-am asteptat la comentariile pline de repros. Nu te amagi: chiar daca divortezi de un sot care te abuzeaza sau prefera o bere (si o) blonda in locul serilor petrecute in familie, tot ti se va spune ca ai distrus viitorul copilului!

N-am stiut cum sa reactionez cand fiica mea a fost intrebata daca nu-si doreste un alt tatic sau macar un fratior si nici cum sa ma comport in ciudatele situatii in care cei care auzeau ca sunt mama singura se purtau cu mine ca si cand as fi suferit de o boala rara, grava si contagioasa”.

Citește mai departe pe Psychologies.ro.