Sfânta Emma este simbolul binefacerii

Sfânta Emma a fost o contesă venerată ca sfântă pentru faptele ei de binefacere. Cronicarul Adam din Bremen amintea, în „Istoria bisericească”, de „foarte nobila doamnă senatoare Emma”. Fiică de nobil, a fost căsătorită cu fiul ducelui Hermann Billung. Împăratul Otto al III-lea le-a dăruit palatul din Stiepel, în care Emma a construit biserica dedicată Fecioarei Maria. Cuplul a avut un singur copil, care a devenit ulterior episcop de Paderborn. După moartea soțului ei, Emma s-a retras într-o locuință mai modestă, constribuind cu bani la acțiuni caritabile, dar și la catedrala din Bremen.

A fost recunoscută drept întemeietoarea mai multor lăcașuri de închinăciune, iubitoare a celor sărmani și autoarea multor acțiuni de binefacere. Și-a dăruit averea în scopuri caritabile și a ajutat multe biserici și mulți sărmani. Plină de generozitate în a veni în ajutorul altora și a le oferi darul său, a rămas totuși pentru totdeauna aspră și necruțătoare cu ea însăși. Sfânta Emma s-a stins din viață pe 19 aprilie 1040 și a fost înmormântată la cimitirul catedralei din Bremen.

Face minuni și dincolo de moarte

Unele legende spun că, atunci când mormântul ei a fost deschis, trupul i s-a transformat în țărână, mai puțin mâna dreaptă, relicvă păstrată și azi la mănăstirea Sfântului Ludger de la Werden, lângă Düsseldorf. Nu se știe cum au ajuns moaștele sfintei tocmai acolo. Totuși, restul trupului Sfintei Emma, lipsit de mâna dreaptă, se odihneşte în Catedrala din Bremen. Mii de oameni, în special văduve, vin să i se închine, an de an, fiind cunoscută pentru minunile ei. Nu trebuie confundată cu Sfânta Emma de Gurk din Austria, care a întemeiat două mănăstiri și a murit la 27 mai 1045.

Sursa foto: wikimedia.org