Schimbarea la Față a Domnului: Iată ce NU trebuie să faci

Ce să NU faci de Schimbarea la Față

Obrejenia sau Probejenia, așa cum este cunoscută în folclorul tradițional sărbătoarea Schimbării la Față a Mântuitorului, marchează începutul toamnei. E momentul din an în care frunzele încep să-şi schimbe culoarea, iarba nu mai creşte, apele se răcesc iar târâtoarele se retrag pentru iernat. De-acum nu mai e voie la scăldat în ape curgătoare, nici la spălat rufe la râu. Nici măcar animalele nu se mai scaldă după această dată. Ai grijă să nu te cerți cu cineva ori fii certat, căci vei avea parte numai de scandal! E de preferat să nu pleci la drum, căci riști să te rătăcești. E bine ca nici fetele să nu se pieptene azi, căci altminteri nu le va mai crește părul. Nu munci, căci altfel te poți alege cu mutilări grave ale trupului. Mai bine mergi la biserică și împarte struguri de pomană. Se spune că dacă te rogi cu credință în această zi să scapi de patimi, te vindeci pentru totdeauna. Se spune că prima icoană din lume, scrisă de înşişi Sfinţii Apostoli, ar fi fost reprezentarea Schimbării la faţă.

Ce înseamnă Schimbarea la Față

Denumirea sărbătorii se trage din limba slavă, traducându-se prin transformare, prefacere, schimbare. Pe de o parte, ne duce cu gândul la momentul religios evocat în Biserică, pe de alta, la transformarea naturii la început de toamnă. Schimbarea la Faţă reprezintă momentul în care Mântuitorul Şi-a arătat scopul venirii Sale, acela de a ne face pe noi să vedem lumina credinţei şi să slăvim numele lui Dumnezeu. Mai greu de înţeles, această sărbătoare i-a atras îndeosebi pe călugări, pe cei ce au ca scop unic în viaţă căutarea şi aflarea luminii divine. Se mai spune că prima icoană din lume, scrisă de înşişi Sfinţii Apostoli, ar fi fost reprezentarea Schimbării la faţă. Sfântul Ioan Damaschinul spunea că „Hristos S-a schimbat la Față nu asumând ceea ce nu era, ci arătandu-le apostolilor Săi ceea ce era, deschizându-le ochii și, din orbi cum erau, făcându-i văzători“. Sărbătoarea marchează momentul în care apostolii, aflaţi pe Muntele Tabor împreună cu Mântuitorul, s-au convins că El nu era un simplu prooroc, ci Însuși Fiul Lui Dumnezeu. De aceea, pe 6 august, îndemnul tuturor duhovnicilor este acela de a alunga tot ce e rău din suflet, de a vedea doar partea frumoasă a vieții și de a ne umple cu bunătate. Și asta pentru că adevărata faţă a omului e lumina care se revarsă din interior, bunătatea ce izvorăşte din adâncul inimii.