Dermatită atopică

Statistic, aproximativ 70% dintre copiii cu dermatită atopică se pot vindeca; restul vor dezvolta recurenţe de-a lungul vieţii. Prognosticul cel mai bun aparţine formelor clinice cu debut în primul an de viaţă. Majoritatea celor afectaţi sunt cunoscuţi cu un istoric familial de atopie.

În general, simptomele alergice se dezvoltă în timp, în raport cu vârsta, iar cel mai frecvent sunt asociate cu creşterea anticorpilor de tip IgE la alergenii din mediu şi la cei alimentari. O mare parte dintre pacienţi asociază alte manifestări de tip alergic, precum astm sau rinită alergică.

De reţinut este faptul că simptomele dermatitei atopice se pot diminua în timp, chiar dispărând, sau boala poate avea o evoluţie cronică, cu puseuri de activitate. Simptomul distinctiv al dermatitei atopice este pruritul cronic; în lipsa acestuia nu se poate pune diagnosticul de dermatită atopică.

Până în prezent, etiopatogenia dermatitei atopice nu este complet elucidată. Dermatita atopică prezintă o etiologie multifactorială, rezultată din interacţiuni nu doar între gene, dar şi dintre gene şi mediu. Modificări ale genelor ce influenţează funcţia de barieră a pielii, împreună cu expunerea la factorii de mediu declanşatori cresc riscul de dermatită atopică.

Studiile recente au demonstrat că dermatita atopică are o componentă genetică importantă: 60% dintre cei cu un părinte afectat şi 80% dintre cei cu doi părinţi afectaţi vor dezvolta dermatită atopică pe parcursul vieţii. Astfel, prezenţa terenului atopic în rândul membrilor apropiaţi ai familiei este, de asemenea, un factor de risc.

S-a constatat că există două grupe majore de gene implicate:

1. Gene ce codează elemente principale ale sistemului imunitar, precum interleukine (gene ce codează IL-4, IL-13), citokine (mutaţii ale genei RANTES-CCL5), eotaxina-1 (gena CCL11).
2. Gene ce codează proteine structurale epidermale/epiteliale: filagrina (gena FLG), enzima chimotroptică a stratului cornos (gena KLK7), inhibitorul limfoepitelial de tip Kazal (gena SPINK5).

Dermatită atopică. Simptome

---

Dermatita atopică apare de cele mai multe ori înainte de vârsta de cinci ani și poate persista și în adolescență și la maturitate. Pentru unii oameni, izbucnește în mod periodic și apoi dispare  pentru o perioadă, chiar și timp de câțiva ani. Simptomele dermatitei atopice diferă de la o persoană la alta, însă acestea include:

• pruprit, care poate fi sever, mai ales pe timp de noapte
• pete roșii, culoarea lor variind chiar și până la gri-maro, mai ales pe mâini, picioare, glezne, încheieturi, gât, pe toracele superior, pleope sau pe interiorul curburii de la coate și genunchi, în timp ce la sugari pot apărea și pe față și scalp
• mici umflături ce pot face lichid și crustă după scărpinare
• piele scumoasă, îngroșată, sensibilă și uscată
• răni, piele umflată și sensibilă la scărpinat

 

Dermatită atopică. Cauze

---

Cauza exactă a dermatitei atopice (eczeme) este necunoscută. Însă, pielea sănătoasă ajută la reținerea umidității și hidratării acesteia și o protejează de bacterii, alergeni și iritanți.

Scăderea funcţiei de barieră a pielii este asociată cu afectarea producţiei de filagrină, cu un nivel scăzut de ceramide şi o creştere a pierderii transepidermale de apă, asociată de obicei spălării frecvente a mâinilor. Clinic, se va constata xeroză cutanată, adică uscăciunea pielii, ce poate fi asociată cu prurit, fisuri, eritem şi scuame.

Din păcate, există un cerc vicios la baza acestei patologii, deoarece gratajul accentuează pruritul, iar pruritul determină, la rândul său, grataj. Ulterior, acesta va duce la afectarea tegumentului, va amplifica inflamaţia şi va creşte riscul de infecţii (de exemplu, cu Staphylococcus aureus). De aceea, este esenţială întreruperea ciclului grataj-prurit.

Ca o consecinţă a alterării funcţiei barierei epidermale, alergenii vor penetra cu o uşurinţă mai mare pielea şi va fi facilitată interacţiunea între aceştia, celulele prezentatoare de antigen locale şi celulele sistemului imunitar. Acest lucru va conduce la o sensibilizare sistemică a imunoglobulinelor de tip IgE şi la tranziţia la statusul de atopie.

Dermatica atopică este legată de o combinație de mai mulți factori:

• piele uscată și iritată, care reduce abilitatea pielii de a fi o barieră eficientă împotriva bacteriilor
• o disfuncție a sistemului imunitar
• bacterii, cum ar fi stafilococul auriu, care creează pe piele o peliculă ce blochează glandele sudoripare
• condițiile de mediu

 

Manifestări cutanate ale dermatitei atopice:

---

Pruritul este cea mai intensă manifestare a dermatitei atopice, fiind asociat cu grataj şi ulterior va fi întreţinut ciclul vicios prurit-grataj.

În funcţie de stadiul de evoluţie a dermatitei, simptomele cutanate pot fi clasificate în acute sau cronice.

1. În faza acută se remarcă papule şi plăci slab delimitate, eritematoase, ce pot prezenta scuame fine. Frecvent se poate întâlni edemul, iar pielea poate avea un aspect „pufos”. Ca urmare a leziunilor de grataj, se pot observa eroziuni liniare sau punctate, ce reprezintă o posibilă poartă de intrare pentru agenţii infecţioşi. Pielea poate fi extrem de uscată, fisurată şi scuamoasă.
2. Odată cu cronicizarea dermatitei, apare lichenificarea (îngroşarea pielii, cu accentuarea liniarităţii pielii), ca o consecinţă a gratajului persistent. De asemenea, apar fisuri dureroase, în special la nivelul zonelor de flexie, pe palme, degete şi plante. Poate asocia inclusiv alopecia laterală a sprâncenelor şi hiperpigmentare perioculară, tot ca urmare a gratajului. Destul de specifică este apariţia pliului infraorbital, semnul Dennie-Morgan.

 

Dermatită atopică. Factori de risc

---

Cei mai mulți oameni care suferă de dermatită atopică au, de asemenea, și stafilococul auriu, pe pielea lor, care se poate multiplica rapid pe piele și poate agrava boala. Factorii care agravează dermatita atopică:

• pielea uscată, ce poate rezulta din cauza băilor lungi, calde sau dușuri
• zgârierea, ceea ce provoacă daune suplimentare pielii
• stres
• sudoare
• modificări de căldură și umiditate
• lâna din îmbrăcăminte, pături și covoare
• praf și polen
• fum de tutun
• ouă, lapte, arahide, soia, pește și grâu, la sugari și copii

Dermatita atopică este asociată alergiilor. Ocazional, obiectele care colectează praf,  cum ar fi pernele de puf, saltele, mochete și draperii potagrava starea.

Alţi factori de risc implicaţi în dermatita atopică

• Statutul socioeconomic. Dermatita atopică este mai des întâlnită în rândul copiilor care provin din familii cu statut socioeconomic crescut.
• Mărimea familiei. Copiii care provin din familii cu mai puţini membri prezintă un risc mai mare de a dezvolta dermatită atopică. Explicaţia constă în faptul că, într-o familie numeroasă, fiecare membru va intra în contact cu mai mulţi agenţi infecţioşi, prin intermediul celorlalţi.
• Poluarea. Efectului iritant al poluanţilor sporeşte riscul de dermatită atopică, mai ales pentru copiii care trăiesc în zone urbane, industralizate.
• Clima. S-a constatat o prevalenţă mai mare a bolii în zonele cu temperaturi scăzute, în timp ce expunerea la soare reprezintă un factor protector.
• Săpunuri şi detergenţi. Ca urmare a creşterii pH-ului pielii, homeostazia barierei sale va fi alterată, amplificând susceptibilitatea de a dezvolta dermatită atopică.
• Terenul atopic şi alergiile. Prezenţa alergiilor diagnosticate în primii ani de viaţă poate prezice un prognostic de dermatită atopică severă. Aproximativ 50-70% dintre copiii cu un debut timpuriu al bolii sunt sensibilizaţi la unul sau mai mulţi alergeni. Alergenii cel mai frecvent identificaţi sunt cei alimentari, precum laptele de vacă, ouăle, alunele, dar pot fi implicaţi şi alţii, cum ar fi polenul, acarienii sau animalele domestice.
• Dieta. O alimentaţie de tip fast-food creşte semnificativ riscul de dermatită atopică. În schimb, fructele proaspete şi alimentaţia pe bază de peşte au fost propuse ca factori ce diminuează riscul. Numeroase studii au demonstrat beneficiile alimentaţiei la sân ca măsură preventivă. În plus, o diversificare tardivă a alimentaţiei copilului poate creşte riscul de a dezvolta boala.
• Obezitatea este un factor important în apariţia dermatitei atopice.
• Colonizarea microbiană cutanată anormală. Comparativ cu pielea persoanelor sănătoase, Staphylococcus aureus şi Malassezia spp. pot coloniza în mod anormal epiderma celor cu dermatită atopică.

 

Cum te pregătești pentru vizita la medic?

---

Dacă prezinți vreun simptom al dermatitei atopice mergi la medicul tău de familie sau la un medic specialist, în acest caz la un dermatolog.

Ce poți face?

Pentru a fi pregătit pentru consultație ar fi bine să-ți faci o listă cu mai multe informații pe care I le poți spune medicului.

• notează-ți toate  simptomele pe care le ai pentru a nu uita să menționezi vreunul în timpul consultației. De asemenea, ar fi bine să scrii și ce anume ți se pare ție că-ți agravează sau îți ameliorează simptomele-cum ar fi săpunul, fumul de țigară, transpirația, dușul fierbinte, etc
• fă o listă cu medicamentele pe care le iei, inclusiv vitamine sau alte suplimente alimentare și dozele în care le iei
• noteză-ți întrebările pe care vrei să i le pui medicului

În cazul dermatitei atopice, sunt câteva întrebări de bază pe care ar trebui să i le pui medicului:

• Ce îmi poate provoca aceste simptome?
• Ce analize trebuie să fac pentru a confirma diagnosticul?
• Există vreun tratament pe care aș putea să îl urmez?
• Această afecțiune este temporară sau cronică?
• Afecțiunea poate trece și de la sine?
• Ce măsuri de îngrijire a pielii ar trebui să urmez pentru a-mi ameliora simptomele?

 

La ce să te așpteți de la medic?

---

Medicul dermatolog ar putea să-ți punp câteva dintre următoarele întrebări:

• Când au apărut simptomele și cât de des le aveți?
• Simptomele sunt continue sau ocazionale?
• Ce pare să calmeze sau să agraveze simptomele?
• Aveți cazuri de astm și alergii în familie?
• Ce produse folosiți pentru îngrijirea pielii?

 

Diagnosticul dermatitei atopice

---

Deşi de-a lungul timpului au fost propuse numeroase stratategii de diagnosticare a dermatitei atopice, cele mai utilizate la nivel internaţional rămân criteriile clasice Hanifin & Rajka. Astfel, diagnosticul este stabilit pe prezenţa a trei criterii majore şi a trei criterii minore.

Din păcate, nu există markeri de laborator pa­to­gno­monici pentru dermatita atopică. Deşi se asocia­ză frecvent cu titruri crescute ale imungolobulinelor IgE se­ri­ce, alergen-specifice, sau cu o sensibilizare cutatată cres­cută, mediată IgE, acestea nu sunt prezente în toate cazurile de dermatită atopică. Astfel, s-au introdus no­ţiu­nile de dermatită atopică intrinsecă, neasociată cu IgE, şi de dermatită atopică extrinsecă, ce prezintă ni­ve­luri ridicate ale IgE.

Pruritul cronic este cheia diagnosticului în dermatita atopică!

Ulterior stabilirii diagnosticului, trebuie evaluată severitatea bolii, luând în considerare atât semnele obiective, cât şi simptomele pacientului. Cel mai utilizat este scorul SCORAD, iar indicele obţinut orientează asupra severităţii bolii (peste 50 indică o dermatită atopică severă, în timp ce un scor mai mic de 25 reprezintă o formă uşoară).

Diagnosticul diferenţial al dermatitei atopice

Uneori, diagnosticul diferenţial al dermatitei atopice ridică foarte multe probleme în practica medicală, principalele patologii ce ar trebui luate în vedere fiind: dermatita seboreică a sugarului, dermatita seboreică a adultului, eczema numulară, psoriazisul, mycosis fungoides şi dermatita iritativă de contact.

Spre deosebire de dermatita atopică, în dermatita seboreică a sugarului leziunile sunt eritematoase, lucioase, bine delimitate şi afectează în principal zona scutecului.

Alte zone ce pot fi afectate sunt axilele şi partea inferioară a abdomenului. Aceasta apare, de obicei, la copii sub 4 luni, iar vindecarea are loc într-un interval relativ mic, de săptămâni sau luni. Este important de reţinut faptul că în unele cazuri aceste afecţiuni pot coexista.

La adulţi, dermatita seboreică prezintă leziuni eritematoase, cu margini imprecise, localizate pe zonele seboreice (scalp, faţă), fiind cauzată de dezvoltarea în exces a Malasseziei furfur.

În eczema numulară sunt întâlnite plăci rotunde, eritematoase, cu diametrul de 1-5 centimetri, care apar iniţial pe membre. Frecvent, acestea prezintă o infecţie a leziunilor.

Dermatita iritativă de contact pune, de asemenea, probleme de diagnostic, deoarece, macroscopic, leziunile sunt similare. În ambele situaţii, este prezentă afectarea barierei cutanate, în cazul acesta fiind cauzată de o substanţă iritantă care trebuie descoperită, în principal anamnestic.

Psoriazisul vulgar poate afecta pacienţii de orice vârstă şi se prezintă sub forma unor plăci eritemato-scuamoase, uşor indurate, cu scuame albicioase, aderente, localizate de obicei pe zonele de extensie (coate, genunchi). Clinic, fenomenul Koebner poate fi prezent. La sugari şi copii, acesta poate fi diagnosticat în mod eronat ca dermatită atopică, deoarece scuamele sunt mai puţin proeminente, iar zonele de distribuţie pot include şi faţa. Totuşi, spre deosebire de dermatita atopică, psoriazisul afectează mult mai frecvent zona scutecului. Un element care ar putea ajuta la diagnosticul diferenţial este pittingul unghinal, caracteristic psoriazisului. În plus, este cunoscut faptul că psoriazisului apărut la vârste mici este cauzat, de multe ori, de o colonizare faringiană sau chiar de infecţii streptococice.

 

Complicaţiile dermatitei atopice

---

Principala complicaţie a dermatitei atopice o reprezintă infecţia secundară a leziunilor, cel mai frecvent cu stafilococi sau streptococi. Prezenţa pustulelor şi a crustelor ar trebui să ridice suspiciunea de infecţie, mai ales dacă nu răspund la tratamentul convenţional sau dacă se asociază cu febră şi/sau alterare a stării de sănătate.

În plus, pacienţii cu dermatită atopică sunt predispuşi la infecţia cu virusul Herpes simplex, cunoscută în practica medicală sub denumirea de eczema herpeticum. Clinic, apare o erupţie papulo-veziculoasă, intens dureroasă, localizată la nivelul leziunilor eczematoase.

Pot apărea inclusiv complicaţii oculare, precum blefarită, keratoconjunctivită, keratoconus, uveită, cataractă subcapsulară, dezlipire de retină sau herpes simplex ocular.

Nu în ultimul rând, se poate remarca o calitate alterată a vieţii, de exemplu afectarea somnului şi a stărilor fizice şi mentale. Uneori, se poate observa un impact asupra comportamentului şi a creşterii copiilor.

 

Tratament pentru dermatita atopică

---

Primul gest

• evită să te scarpini
• adresează-te medicului dermatolog

 

Tratament classic pentru dermatita atopică

---

În funcţie de severitatea bolii, stabilită pe baza scorului SCORAD, se va alege schema de tratament optimă fiecărui stadiu.

1. Tratamentul de bază – Acesta presupune utilizarea de emoliente, băi cu uleiuri şi aplicarea unor măsuri nespecifice precum evitarea alergenilor, dacă au fost identificaţi. Programele educaţionale pot fi utile încă din acest stadiu. Pacienţii sunt sfătuiţi să urmeze aceşti paşi în toate stadiile bolii.
2. Dermatita atopică uşoară (SCORAD≤25) – În acest stadiu, pe lângă tratamentul de bază, se pot utiliza, la nevoie, cortiosteroizi topici de potenţă scăzută-medie sau inhibitori topici de calcineurină (dacă nu răspund sau nu tolerează corticosteroizii).
3. Dermatita atopică moderată (SCORAD: 25-50) – Abordarea în acest stadiu presupune o terapie proactivă cu inhibitori de calcineurină topici sau corticosteroizi topici de potenţă medie-mare şi aplicarea de pansamente umede. Se poate adăuga, ca terapie adjuvantă, fototerapia cu UVB 311 nm.
4. Dermatita atopică severă (SCORAD≥50) – Deseori, în acest stadiu este necesară spitalizarea, fiind utilă introducerea tratamentelor sistemice, de exemplu: ciclosporină A, corticosteroizi orali (cure scurte), metotrexat, azatioprină, micofenolat mofetil, dupilumab, alitretinoin sau fototerapie cu PUVA.

Urmând aceşti paşi, pot fi tratate şi prevenite cu succes episoadele de acutizare.

Dermatita atopică poate fi persistentă. Vei putea fi nevoit să încerci mai multe tratamente de-a lungul timpului pentru a o controla. Chiar dacă răspunde la tratament, simptomele pot să reapară. Este important să identifici boala din timp pentru a începe cât mai repede tratamentul. Dacă hidratarea pielii și alte metode de auto-îngrijire nu funcționează, medical dermatolog îți poate recomanda tratamente și pastille:

• creme sau unguente cu corticosteroizi care potolesc mâncărimea și inflamația. Discutați cu medicul dumneavoastră înainte de a utiliza orice corticosteroizi topici. Folosirea în exces a acestora poate provoca iritații ale pielii sau decolorarea, subțierea pielii și infecții
  • Corticosteroizii topici sunt recomandaţi ca primă linie de tratament în cadrul acutizărilor. Aceştia şi-au dovedit eficacitatea atât în fazele acute, cât şi în cele cronice, fiind disponibili sub diverse forme: loţiuni, creme, unguente, spume etc. Utilizarea lor într-o formă diluată, sub pansamente umede, pentru perioade scurte, poate creşte eficienţa acestora în fazele acute. Utilizarea proactivă – adică două aplicaţii pe săptămână, pe termen lung – poate reduce frecvenţa acutizărilor. Potenţa corticosteroizilor variază de la slabă/moderată la înaltă/foarte înaltă, în funcţie de substanţa activă a preparatului, alegerea aparţinându-i medicului specialist, pe baza severităţii bolii şi a eficienţei răspunsului la tratamentele urmate anterior. Din păcate, lezarea barierei de către corticosteroizii topici creşte riscul de penetrare a alergenilor, sporind riscul acutizărilor. Principalele efectele adverse cutanate ale acestora sunt: purpură, telenagiectazii, vergeturi, hipertricoză locală, erupţii acneiforme sau rozacee. De importanţă majoră este atrofia pielii, ce poate fi indusă de orice corticosteroid, dar mai des de cei cu potenţă înaltă, care se aplică ocluziv, în cazul utilizării pe pielea subţire sau la pacienţii vârstnici. Aplicarea continuă trebuie evitată, fiind recomandată utilizarea proactivă (de două ori pe săptămână)
• creme care ajută la repararea pielii cu substanțe numite inhibitori de calcineurină, precum tacrolimus (Protopic) și pimecrolimus (Elidel). Acestea ajută la menținerea pielii în condiții normale, controlează mâncărimea și reduce reizbucnirile dermatitei atopice. Din cauza posibilelor reacții adverse, cremele cu aceste substanțe  se eliberează doar pe bază de rețetă și se folosesc doar atunci când alte tratamente nu au dat rezultate. Nu se recomandă și în cazul copiilor sub vârsta de doi ani
  • Doi inhibitori de calcineurină sunt aprobaţi în tratamentul dermatitei atopice: tacrolimus şi pimecrolimus. Aceştia reprezintă o opţiune viabilă de tratament în dermatita atopică în următoarele situaţii: pacienţi care nu răspund la alte tratamente topice sau nu doresc să folosească corticosteroizi ori leziunile sunt localizate pe piele sensibilă (faţă, pliuri, zona anogenitală). Inhibitorii de calcineurină reprezintă o alternativă eficientă la corticosteroizi, neavând efectele adverse ale acestora. Tacrolimus unguent este foarte bine tolerat în tratamentul dermatitei atopice, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung (până la 4 ani). Principalele efecte adverse locale sunt reprezentate de prurit, eritem, senzaţie de arsură, dar având o severitate redusă şi fiind de scurtă durată, ameliorându-se cu timpul. Un avantaj este faptul că poate fi folosit atât la adulţii, cât şi copiii cu dermatită atopică severă. Ameliorarea simptomelor este rapidă, în aproximativ trei zile, iar efectele se menţin ulterior. În plus, este eficient în folosirea proactivă, intermitentă, pe termen lung, până la 4 ani. S-a constatat o îmbunătăţire semnificativă a calităţii vieţii în rândul pacienţilor care îl utilizează, iar cost-eficienţa este asemănătoare cu cea a corticosteroizilor topici
• antibiotice ce luptă împotriva infecțiilor –acestea se recomandă dacă aveți o infecție bacteriană a pielii sau o rană deschisă din cauza pielii crăpate produsă din cauza scărpinatului
  • Emolientele au ca principal scop menţinerea hidratării pielii şi restaurează bariera funcţională a acesteia. În plus, ameliorează aspectul şi senzaţia de piele uscată, diminuând pruritul. De asemenea, se pot utiliza în mod eficient alături de corticosteroizii topici. S-a constatat că adăugarea acestora în orice stadiu permite scăderea dozei de corticosteroizi topici. Un alt beneficiu este faptul că pot preveni recurenţele, după inducerea remisiunii utilizând corticosteroizi topici sau inhibitori de calcineurină topici. Mecanismul de acţiune presupune crearea unui strat ocluziv pe suprafaţa stratului cornos, păstrând apa în straturile inferioare. Astfel, apa trece înapoi în corneocite, închizând crăpăturile dintre acestea
• antihistaminice orale
  • Ciclosporina este un medicament imunosupresiv, sistemic, potent, ce acţionează la nivelul celulelor T, inhibând secreţia de citokine. Ciclosporina poate avea o multitudine de efecte adverse: greaţă, hipertensiune, hiperbilirubinemie, hiperlipidemie, tremor, afectare renală. De aceea, se recomandă o utilizare limitată, pe termen scurt, în dermatitele atopice severe, refractare
  • Azatioprina. În cazurile de dermatită atopică severă care nu răspund la ciclosporină sau dacă aceasta este contraindicată, se poate utiliza off-label azatioprina, după evaluarea activităţii tiopurin-metiltransferazei. Astfel, prin adaptarea dozei, se va reduce riscul de toxicitate medulară
  • Imunoglobuline. Terapia cu imunoglobuline administrate intravenos poate avea un rol imunoreglator şi antiinflamator, fiind utilă mai ales în cazurile refractare la alte tratamente şi la pacienţii cu un răspuns IgE exagerat
  • Vaccinarea cu histaminoglobină. Numeroase studii au evidenţiat remisiunea completă, în unele cazuri, a simptomatologiei după vaccinarea cu histaminoglobină, un preparat ce conţine imunoglobuline umane şi histamină, care se administrează subcutanat, la intervale regulate de timp. În plus, reacţiile adverse sunt minime
• pastile cu corticosteroizi sau injecții cu corticosteroizi
  • Corticosteroizii sistemici sunt medicamente imunosupresive, sistemice, potente, rezervate cazurilor de dermatită atopică persistentă, refractară. Din păcate, apar frecvent recăderi severe după întreruperea lor, de aceea este foarte important ca scăderea dozelor să se facă gradual. Deoarece dermatita atopică este o boală cronică, tratamentul sistemic îndelungat cu corticosteriozi sistemici trebuie evitat, în special din cauza efectelor adverse pe care le poate induce
• pansamente umede cu corticosteroizi -un tratament eficient, intensiv pentru dermatita atopica severă presupune aplicarea pe zona afectată cu  corticosteroizi topici și o compresă umedă. Acesta poate potoli simptomele într-o oră sau într- zi.  Uneori se face într-un spital pentru că necesită multă muncă și o expertiză  medicală
  • Pansamentele umede/cremele ocluzive pot fi folosite pentru a creşte eficienţa emolientelor şi a corticosteroizilor topici, prin îmbunătăţirea absorbţiei substanţelor, dar lipsesc dovezile care să susţină această teorie. Ca mecanism de acţiune, formează o barieră fizică şi stopează ciclul prurit-grataj

 

Tratament naturist pentru dermatită atopică

---

Pe lângă tratamentele recomandate de medici, există și o serie de tratamente naturiste, care pot trata dermatita atopică. Acestea pot fi aplicate în momentul în care manifestările nu sunt foarte grave și pot duce la ameliorarea simptomelor și chiar la dispariția bolii.

Acupunctură

Acupunctura este o metodă terapeutică originară din China care constă în inserția, la diferite profunzimi, a unor ace lungi, foarte subtiri, in puncte specifice de pe suprafața organismului. Are la baza teoria conform careia prin corp circulă cuante de energie numită „chi’ (energia vieții).

Metoda provine din China și este tot mai răspândită în Europa. Ea se bazează pe teoria meridianelor energetice. Meridianele de curgere a energiei pot fi accesate prin mai mult de 350 de puncte aflate la suprafața organismului. Prin plasarea acelor în aceste zone, foarte atent selecționate, se restabilește circulația energetică prin organism și boala este inlaturată.

Acupunctura este o procesură dureroasă, dar în același timp vindecă și previne boli, crește imunitatea și poate fi folosită în scop terapeutic.

Acupunctura este bazată pe metode tradiționale, nicidecum pe știință, însă oamenii cu opinii marginale spun că este foarte eficace. Dar acupunctura este considerată o medicină alternativă nu medicină „de bază’, pentru că nu poate fi verificată foarte precis. Practica acupuncturii datează din secolul 2 î.e.n. în China.

Practic, acupunctura preia de la medicina tradițională chineză foarte multe date și procedee.

O şedinţă durează aproximativ 40-50 de minute. Întâi are loc o consultaţie, o anamneza holistică în care se stabileşte schema de tratament. Sunt folosite scheme antice de tratament, reguli clare de dirijare a energiei în meridiane, astfel încât nu există dubii şi nici erori. Pot fi răspunsuri diferite la tratament datorită reactivităţii individuale.

Beneficiul se simte de la primele şedinte pentru afecţiuni acute sau cele instalate recent. În aceste cazuri sunt suficiente 10 şedinţe. La afecţiunile cronice prelungirea tratamentului depinde de răspuns individual şi de gravitatea dezechilibrului.

Reflexoterapie

Reflexoterapia este o formă de masaj localizat, realizat în general la nivelul tălpilor, palmelor și lobului urechii. Este o tehnică destul de avansată, fiindcă indiferent de zona masată, trebuie urmată o hartă precisă a punctelor cheie energetice. Practic, la o diferență de nici un centimetru se pot afla punctele unor organe diferit, motiv pentru care precizia este esențială.

Reflexoterapia poate vindeca afecțiuni de la nivelul întregului organism. Tratează cu succes anemia, prin reglarea procesului de asimilare a nutrienților. La nivel digestiv reduce constipația sau diareea și poate trata enterocolita.

Dacă sistemul imunitar nu este suficient de puternic pentru a le vindeca în două săptămâni, reflexoterapia poate fi utilizată pentru răceli, gripe, bronșită, astm bronșic, sinuzite sau rinite. Calmează și durerile de cap și migrenele.

La nivelul pielii, reflexoterapia reduce celulita și favorizează eliminarea apei în exces, precum și arderea grăsimilor în caz de obezitate. Există tratamente specifice și pentru acnee, psoriazis sau dermatită, afecțiuni în care inflamația este severă și constantă.

Alte două efecte recunoscute ale reflexoterapiei sunt cele asupra hemoroizilor, atunci când gravitatea bolii nu este severă, dar și asupra reumatismului, a căui evoluție poate fi ținută sub control prin reducere inflamației și blocajelor de la nivelul articulațiilor.

Aplicaţii de lumină polarizată

Fototerapia poate fi folosită ca tratament adjuvant în dermatita atopică. Un tratament intensiv presupune două-trei şedinţe, săptămânal. Fototerapia poate fi folosită ca terapie de întreţinere în cazul pacienţilor cronici.

În unele cazuri, aceasta poate fi efectuată la domiciliul pacientului, sub îndrumarea medicului curant. Cel mai frecvent, se utilizează UVB cu lungime de undă îngustă (311 nm), datorită eficacităţii, disponibilităţii şi riscurilor scăzute.

Fototerapia cu doze înalte de tip UVA poate fi eficientă în stadiile severe de dermatită atopică. Studiile au demonstrat că fototerapia poate fi utilă şi la copii şi adolescenţi, atât cu UVA, cât şi cu UVB.

Efectele adverse sunt minime pe termen scurt: eritem, durere la nivelul pielii, prurit, pigmentare. Ca efecte adverse pe termen lung, cele mai importante sunt îmbătrânirea prematură şi neoplaziile.

Uleiul de cocos

Uleiul de cocos poate trata cu succes problemele dermatologice, inclusiv dermatita atopică. El are proprietăți antibacteriene și ajută la hidratarea pielii, eliminând mâncărimea acută.

Jojoba

• ulei: se aplică pe pielea uscată, 1-2 ori pe săptămână, masând uşor

Mierea și uleiul de măsline

Ambele folosite în tratamentele cosmetice, atunci când sunt combinate, mierea și uleiul de măsline pot reprezenta un tratament naturist pentru dermatita atopică. Amestecă o lingură de miere și una de ulei de măsline, până când obții un amestec omogen. Aplică soluția pe zonele afectate de dermatită de 1-2 ori pe săptămână, masând ușor, iar aspectul pielii tale se va îmbunătăți semnificativ.

Hamei

• infuzie din 1 linguriţă de conuri la 250 ml de apă clocotită; se infuzează 5 minute, se bea o cană seara, de 2-3 ori pe săptămână
• infuzie din 2 linguri de conuri la 1 l de apă clocotită, se folosesc minimum 4 l (deci 8 linguri de plantă); se infuzează 7-8 minute, se strecoară şi se fac băi/spălături ale zonei cu piele uscată

Coacăz-negru

• extract de muguri: 50 de picături seara, 21 de zile pe lună, până când dispare mâncărimea

Fulgi de ovăz

Fulgii de ovăz nu numai că îți îmbunătățesc digestia, dar te ajută să scapi și de dermatita atopică. Atunci când faci baie, adaugă în apă și câteva linguri de fulgi de ovăz. Făcând acest lucru timp de o lună, iritațiile de la nivelul pielii vor dispărea, iar mâncărimile nu îți vor mai da dureri de cap.

Dietoterapie

• cură bogată în suc de morcov, suc de afine, suc de coacăze, suc de mure

Ulei de cod

Uleiul de cod, introdus în alimentație sub diferite forme, te poate ajuta să îți păstrezi pielea hidratată și să eviți erupțiile cutanate neplăcute.

Consumă citrice

Citricele, foarte bogate în vitamina C, te pot ajuta să îți întărești sistemul imunitar și să îți ajuți organismul să lupte mai bine împotriva erupțiilor cutanate provocate de dermatita atopică.

Ulei de semințe de foalrea-soarelui

Uleiul de semințe de floarea-soarelui poate stimula producția naturală de ceramidă a organismului, ceea ce, la rândul său, poate contribui la îmbunătătirea rezistenței pielii și la evitarea erupțiilor cutanate. Uleiul natural servește și ca antiinflamator, care poate fi benefic pentru pacienții care suferă de dermatită atopică.

Rostopască

• suc de rostopască: rupi crenguțe din planta proaspată și ea „plânge” – secretă câteva picături de suc, pe care îl lași să curgă pe pielea afectată
• unguent din pudră de rostopască: se amestecă 30 g de plantă, 15 g de lanolină, 15 g de vaselină; se fac aplicații locale în perioadele dintre crizele cu vezicule

Varză

• decoct din 500 g de varză, fiartă 30 de minute, în 2 l de apă; se fac băi locale cu acest decoct, timp de 10 minute

 

Lifestyle și prevenție

---

• nu te mai scărpina –mâncărimea este intensă, dar scărpinarea poate afecta situația
• se aplica comprese reci, umede– acestea pot calma pielea și ameliora mâncărimea
• medicamente sau creme anti-mâncărime – aplica o cremă sau loțiune anti-mâncărime pe zona afectată. O crema hidrocortizon poate ameliora temporar mâncărime, iar un antihistaminic oral, cum ar fi difenhidramina, pot scuti mâncărime severă și vă ajuta să dormiți
• hiratează–ți pielea de cel puțin două ori pe zi – în mod special, mai ales când ieși de la dus
• nu te expune la soare fără cremă de protecție solară – În cazul persoanelor care suferă de dermatită atopică, orice arsură solară poate declanșa simptome și probleme dermatologice neplăcute! Dacă mergi la înot, pe lângă aplicarea unei creme de protecție, e important să speli bine costumul de baie și să te asiguri că ai ales un bazin foarte curat și dezinfectat corect!
• se acoperă zona afectată-bandaje sau pansamente pot ajuta la protejarea pielii și pentru a preveni scărpinarea. Acestea pot fi utile mai ales dacă te scarpini în timpul somnului
• păstrați-vă unghiile tăiate-unghiile scurte pot face mai puține leziuni ale pielii, mai ales dacă aveți tendința să vă scărpinați în timp ce dormiți
• faceți băi calde– pregătiți-vă baia cu apă calda,  nu fierbinte. Se presară bicarbonat de sodiu, fulgi de ovăz nepreparate sau fulgi de ovăz coloidal (Aveeno, altele). Folosiți săpunuri blânde, fără coloranți sau parfumuri. După spălare, aplicați crema hidratantă neparfumată pentru a proteja pielea
• faceți băi cu clor– se adaugă 1/2 cană (118 mililitri) de albire înălbitor, într-o cadă de baie cu 151 litri de apă, în care stați doar de la gât în jos sau băgați doar părțile afectate timp de aproximativ 10 minute. Nu scufundați capul. Vă clătiți bine, vă uscați și să hidratați cu cremă. A se repeta acest procedeu de două sau cel mult trei ori pe săptămână
• evită factorii care o declanșează– observați ce pare să aducă la reapariția și evitați
• folosește săpun fără miros – folosește săpunuri delicate, cât mai naturale, eventual din ulei de măsline sau ghimbir, astfel încât să nu îți iriți pielea
  
• spală hainele înainte de a le purta – Chiar dacă sunt noi și de-abia le-ai cumpărat, acest lucru ajută la îndepărtarea unor substanțe chimice potențial iritante utilizate pentru tratarea țesăturilor.
• clătește hainele spălate de cel puțin două ori – În felul acesta, te asiguri că ai eliminat toată cantitatea de detergent care ar mai fi putut rămâne în țesături.
• poartă haine din materiale organice – Vei evita transpirația și pielea va putea respira. Încearcă bumbacul! Este un material natural, comod și sigur pentru pielea ta
• încearcă să menții nivelul de umiditate constant în locuință – Schimbările bruște de temperatură pot cauza diferite reacții nedorite ale pielii și pot conduce la dermatită atopică.
• ai grijă ce mănânci – Alergiile alimentare pot juca un rol destul de important în dermatita atopică. Mai ales atunci când observi că dezvolți anumite reacții ale pielii după ce ai consumat un aliment sau altul, revizuiește-ți meniul și consultă un medic. Totodată, adăugarea unor alimente sănătoase în dietă poate ajuta la reducerea simptomelor sau la prevenirea bolii. Introdu în dietă acizi grași. Suplimentele de vitamina A, vitamina E și zinc pot fi, de asemenea, utile în caz de dermatită atopică.

Netratate, leziunile pot persista luni sau chiar ani. În perioada copilăriei, pot apărea remisiuni spontane, mai mult sau mai puţin complete, dar care pot prezenta recurenţe în adolescenţă. O mare parte dintre pacienţi vor asocia astm sau diverse alergii pe parcursul vieţii.

Dermatita atopică a adultului are o evoluţie mult mai severă decât cea cu debut în copilărie. Nu în ultimul rând, dermatita atopică predispune la infecţii cu stafilococ auriu sau Herpes simplex, ce se pot extinde şi complica, uneori cu potenţial de a pune în pericol viaţa pacientului.

 

Foto: Shutterstock