Noaptea de Crăciun este pentru toți românii și mai ales pentru copii noaptea magică în care vine Moșul cu sacul plin de daruri și le pune sub bradul împodobit. Tradiția aceasta este însă destul de nouă, venită pe meleagurile noastre abia în secolul trecut.

În vremurile mai vechi ziua de 24 decembrie era ultima zi din post, în care se pregăteau bucatele de Crăciun, iar copiii și flăcăii din sat plecau la colindat. Ei mergeau pe la curțile oamenilor cu Neațalușul și cu Steaua, cu Florile dalbe, cu Trei păstori sau binecunoscutul colind Deschide ușa, creștine!

Colindele românești din preajma Crăciunului, chiar dacă sunt colinde profund religioase, păstrează unele elemente precreștine. Colindătorii se costumau anume pentru colindele din Ajun, își pregăteau măști din piele și blană, decorate cu hârtie colorată, coarne și gheare de urs. De multe ori erau folosite capete de lup sau de urs, rămășițe ale unor credințe ancestrale în puterea magică a animalelor care sporește în nopțile geroase de iarnă, la trecerea dintre ani.

Sănătos ca nuca și norocos la bani

În toate regiunile țării, colindătorii flăcăi și bărbați însurați trebuiau să poarte mască sau o căciulă groasă trasă pe ochi. Fie că rosteau Plugușorul sau colindau cu Leru-i ler, ei purtau măști ca să alunge de pe ulițele satului spiritele rele care s-ar fi strecurat prin curțile oamenilor.

Înainte de a pleca la colindat, flăcăii și fetele de măritat trebuiau să se spele cu apa dintr-o oală de lut în care a stat o nucă și un ban – să fie sănătoși și puternici ca nuca și să aibă noroc de bani în anul care vine.

Obiceiuri străvechi în noaptea de Crăciun

Tradiția lui Moș Crăciun este una destul de nouă, împrumutată din Occident abia pe la mijlocul secolului al XIX-lea. În secolele trecute, copiii îl așteptau cuminți pe Moș Nicolae și nici nu auziseră de Moș Crăciun.

În noaptea de 24 spre 25 decembrie se sărbătorea Nașterea Domnului, iar cine auzea cocoșul cântând la miezul nopții se putea considera norocos și credea că va fi binecuvântat cu sănătate și belșug în noul an.

Și pomul de Crăciun l-am împrumutat tot secolul trecut, după ce regele Carol I a împodobit primul brad la palatul său din București. Înainte vreme, bunicii puneau o buturugă groasă pe foc, în noaptea de Crăciun și păzeau soba să nu se stingă focul până dimineața.

Dacă buturuga troznea, era semn bun că vin vremuri prielnice. Dacă ningea în noaptea de Crăciun, iarăși era semn bun, de belșug. Dacă nu ningea, însemna că de Paște avea să fie vreme rea și recolta slabă la vară.