Lumânarea de la Înviere. Tradiții și obiceiuri legate de lumina sfântă

Lumânarea de la Înviere este un dar de preț pentru orice creștin. În dimineața de Paște, după slujbă, fiecare dintre noi trebuie să ajungem acasă cu o lumânare aprinsă la biserică din lumina miraculoasă adusă de la Mormântul Sfânt din Israel.

Pe vremuri, se înconjura casa de trei ori cu lumânarea de la Înviere aprinsă și apoi se intra în casă și se mergea în fiecare cameră. După acest mic ritual de luminare și purificare, se aprind și alte lumânări din casă cu lumina sfântă, care nu trebuie să se stingă deloc în Duminica Paștelui.

Cum trebuie păstrată lumânarea de la Înviere

Răspândește lumina sfântă în casă, aprinde cu ea candela de la icoane și alte lumânări pe care ții la loc de cinste pe masă. Lumânarea aprinsă cu lumina de la Înviere este un adevărat miracol pentru suflet. Creștinii știu că această lumină sfântă are puteri tămăduitoare și ne ajută în momentele de răstriște din viață.

Lumânarea cu lumina de la biserică trebuie păstrată de-a lungul anului, de aceea ea nu este lăsată să se topească de Paște. De îndată ce trecem pragul, ne închinăm și stingem lumânarea de pragul de sus apoi o punem la păstrare lângă icoane. Este bine să păstrăm lumânarea de la Înviere și să o aprindem în momentele cele mai grele din an, când ne rugăm la Dumnezeu pentru sănătate, pentru izbăvire și tărie în situațiile dificile ale vieții.

Când se mai folosește lumânarea primită la Înviere

Lumânarea din noaptea de Înviere se aprinde când sunt copiii sau alți membri ai familiei bolnavi, când trecem printr-o încercare grea și dureroasă, când ne rugăm să ne lumineze Dumnezeu să luăm o decizie dificilă, când ne lovim de piedici mari și greu de trecut.

Această lumânare se mai aprinde când sunt furtuni puternice vara, când tună și trăznește peste casă.

De asemenea, se folosea lumânarea când se citeau rugăciuni pentru sănătate la dureri mari, dureri de oase, dureri de dinți și boli grele în familie.   

În trecut, fetele mari, care se pregăteau să se mărite, obișnuiau să fure o bucată din această lumânare pentru vrăjile de dragoste pe care le făceau de Sânziene sau de Sfântul Vasile. Spre exemplu, era un obicei ca, în noaptea de Sf. Vasile, să se picure doar două picături de ceară din această lumânare într-un bol cu apă neîncepută. Dacă picăturile se uneau, însemna că bărbatul la care se gândea femeia avea să îi devină soț.

În seara de Anul Nou, fetele luminau cu această lumânare un bol adânc cu apă și se uitau cu grijă la imaginile pe care le oglindea, să vadă cine le era ursitul.  

În unele zone din Moldova, lumânările de nuntă se aprindeau cu lumânarea de la Înviere, să fie întru norocul și sănătatea mirilor.

Oamenii mai spun că este bine să faci semnul crucii cu fumul de la această lumânare, pe o grindă de lemn, pe un prag sau la vreo fereastră. În multe case vechi de la țară se știa câți ani aveau de la construcție după numărul crucilor din grindă. Era un semn de protecție împotriva duhurilor necurate și un semn care ocrotea familia de toate relele.