Rugăciunea inimii, rostită pentru curăţirea sufletului

Rugăciunea inimii e considerată cea mai puternică rugăciune şi ea e folositoare în toate împrejurările vieţii. Ne învaţă asta şi părintele Arsenie Boca.

Părinţii cei duhovniceşti ne îndeamnă să folosim mai ales rugăciunea aceasta: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul„ şi au dat şi o rânduială în privinţa aceasta.

Părintele Arsenie Boca ne-a învâțat cum să facem această rugăciune, lipind-o de respiraţie. Şi anume a zis aşa: să spun cu mintea – deci cu cuvântul gândit – „Doamne” între respiraţii; concomitent cu inspirarea, deci trăgând aerul în piept, să zicem: „Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu”, şi expirând, dând afară aerul din piept, să zicem: „miluieşte-mă pe mine păcătosul”. Aceasta nu e o condiţie necesară pentru mântuire, adică acela care zice pe respiraţie se mântuieşte, şi cel care zice altfel nu se mântuieşte.

Important e să fii angajat în rugăciunea aceasta, în metoda aceasta de curăţire a sufletului.

„A ne ruga înseamnă a ne înălţa spiritul şi inima către Dumnezeu pentru a-I aduce laudele noastre, a-i expune grijile noastre si a-I implora ajutorul.”, ne-a transmis părintele Arsenie Boca.

Pentru credincioși, rugăciunea inimii este una dintre cele mai profunde şi mistice rugăciuni, dar ea este şi foarte practică, deoarece prin scurtimea şi repetarea ei ordonează mintea şi o ţine mai uşor în rugăciune, este adesea repetată atât de mult cât poate fiecare ca parte componentă a exerciţiului ascetic personal.

Formele cele mai folosite la Muntele Athos sunt „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine” şi „Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă”

Iisus ne-a îndemnat să ne rugăm totdeauna: „Şi le spunea o pildă cum trebuie să se roage şi să nu-şi piardă nădejdea” (Luca 18:1), iar Sfântul Apostol Pavel cerea: „Rugaţi-vă neîncetat” (I Tesaloniceni 5:17).

Tot părintele Arsenie Boca ne mai învaţă că „atunci când Iisus spune: Tot ce veţi cere în numele Meu, Tatălui, veţi primi, El se referă în primul rând la lucrurile spirituale, la viaţa sufletului pentru care de fapt a venit în mijlocul oamenilor.

Şi tot El spune cu alt prilej: Căutati Împărăţia lui Dumnezeu. Deci aceasta trebuie sa cerem în rugăciunea noastră. Cât priveşte lucrurile şi bunurile materiale, le putem cere, atât timp cât ele nu ne împiedică la cucerirea Împărăţiei.”

Rugaciunea inimii – cum se rostește:

Rugăciunea lui lisus sau rugăciune inimii se rosteşte astfel:

„Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”.

La început, ea se rostea fără adaosul cuvântului „păcătosul”, care a fost adăugat mai târziu. Acest cuvânt, ce cuprinde în sine recunoaşterea şi mărturisirea căderii – bagă de seamă Preacuviosul Nil Sorski – este potrivit nouă şi bineplăcut lui Dumnezeu, Care a poruncit să înălţăm rugăciuni către El dintru recunoaşterea şi mărturisirea păcătoşeniei noastre.

Pentru începători, făcând pogorământ neputinţei lor, Părinţii îngăduie împărţirea rugăciunii în două jumătăţi, spunând uneori: „Doamne lisuse Hristoase, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”, iar alteori: „Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”. Totuşi, aceasta e doar o îngăduinţă şi un pogorământ, şi nicidecum o poruncă şi o rânduială care cere împlinire neabătută.

Este cu mult mai bine a face mereu rugăciunea întreagă, fără a ocupa şi a răspândi mintea cu grija schimbării jumătăţilor.

În tradiţia ortodoxă rugăciunea este spusă repetat, la început cu voce, mai târziu cu voce joasă sau în minte, adesea cu ajutorul unui şirag de mătănii. Poate fi însoţită de metanii şi de semnul crucii. În această formă este utilizată ca mijloc de dobândire a căinţei şi ca mijloc de dobândire a smereniei.

Monahii au adesea secvenţe lungi de rugăciune, spunând-o de mii de ori (minute sau ore în şir) noaptea ca parte componentă a programului lor, şi cu ajutorul unui părinte duhovnicesc experimentat ca îndrumător, ultimul scop al practicantului este să-şi „interiorizeze” rugăciunea, astfel încât această să fie neîncetată, împlinind astfel cuvântul Sfântului Pavel din scrisoarea către Tesalonicieni: „rugaţi-vă neîncetat” (1Tesalonicieni 5:17).

Folosirea Rugăciunii lui Iisus în acest fel este subiectul unei cărţi ruseşti clasice: Pelerinul Rus. Pentru mulţi practicanţi, după o vreme, rugăciunea lui Iisus „coboară în inimă”, astfel încât aceasta nu mai necesită un efort conştient, ci curge de la sine.

Rugaciunea inimii – rugăciune puternică și divină:

Rugăciunea inimii devine cea mai puternică rugăciune atunci când reuşim să o spunem cât mai des cu putinţă.

Părintele Ilie Cleop ne învață felul în care este bine să ne rugăm:

„Rugăciunea trebuie spusă cât mai des cu putinţă dar corelată cu ritmul respirator, pentru a nu obosi plămânii, adică cine respiră mai rar, o spune mai rar, iar cine respiră mai des, o spune cu atât mai des.

Această rugăciune, după sfatul Sfântului Grigorie Sinaitul, trebuie spusă liniştit şi fără zgomot, ca nu cumva vocea să împrăştie şi să micşoreze simţirea şi atenţia minţii. Aceasta până când, obişnuindu-se cu lucrarea, va înainta în ea şi va primi putere de la Duhul Sfânt, să se roage puternic şi în întregime.

Atunci, mintea nu va mai avea nevoie să rostească cu gura, ci se va mulţumi să-şi facă lucrarea în întregime în adâncul ei. Important este să ştim că la început ne rugăm cât putem şi cum putem, ca să ajungem să ne rugăm cum trebuie.„

Rugăciunea inimii, rostită fără încetare, poate fi de folos oricărui om de rând, în toate îm­prejurările vieţii sale, fie în suferinţă, în durere, în bucurie, în joacă, la vreme de restrişte sau la vreme de răgaz sau în momente mai nefericite.

Părintele Cleopa ne spune că rugăciunea inimii înseamnă întoarcerea minţii la inimă şi intrarea minţii în inimă în vremea rugăciunii, aşa cum ne-a învăţat Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos, Care ne-a învăţat pe noi cum să ne rugăm cu mintea din cămara inimii noastre, când a zis: ”Tu însă când te rogi, intră în cămara ta şi închide uşa ta şi roagă-te Tatălui tău şi Tatăl tău care este întru ascuns îţi va răsplăti ţie”.

Astfel dobândeşti patru foloase:

1. primul folos: ”Se necăjeşte şi se strâmtorează puţin inima, nedobândindu-şi văzduhul ei cel firesc, iar mintea, cu acest belşug, mai lesne se adună şi se întoarce în inimă.”
2. al doilea folos: ”Se înmoaie inima, făcându-se mai simţitoare şi mai smerită”.
3. al treilea folos: ”Necăjindu-se şi pătimind dureri inima, varsă afară undiţa cea otrăvitoare a dezmierdării şi a păcatului care mai înainte a apucat a o înghiţi”.
4. al patrulea folos: ”Toate celelalte puteri ale sufletului se unesc şi se întorc către Dumnezeu”.

Rugaciunea inimii este numită și maica tuturor faptelor bun:

Dragostea lui Dumnezeu nu vine în sufletul nostru fără rugăciune. Dragostea din rugăciune se naşte. Deci dacă se naşte din rugăciune, negreşit că rugăciunea este mai mare, este maica dragostei.

Credința creștină are un caracter activ, militant, este o credință a mișcării pe mai multe dimensiuni, și Dumnezeu iese în întâmpinarea celui ce este pe cale, așa cum i-a ieșit lui Saul pe drumul Damascului sau se alătură așa cum s-a arătat lui Luca și lui Cleopa pe drumul către Emaus.

Credința în Dumnezeu a rămas pentru oameni unica speranță atunci când sunt copleșiți de griji și probleme.

Fără rugăciune, credinţă în puterea divină şi optimism nu ar fi posibilă.

Rugăciunea este cea mai firească mişcare a sufletului smerit, care îşi recunoaşte neputinţa şi aleargă la Ziditorul său, Dumnezeu, pentru a lua izbăvire şi uşurare în durerile sale.

În timpul rugăciunii, însă, grijile se mută pe un plan secundar sau chiar dispar cu totul. Astfel, devine posibilă atât vindecarea psihică şi morală cât şi cea fizică.

Rugăciunea inimii spusă în vreme de necaz sau rostită într-un moment de cumpănă a vieții, ne ajută să răzbim și să nădăjduim că problemele noastre vor fi rezolvate.

Rugaciunea inimii, armă împotriva diavolului:

Gheron Nikon, Stareț al Chiliei „Sfântul Spiridon” spune că rugăciune inimii nu este o simplă armă. „Doamne Iisus Hristoase, miluiește-mă” nu este o simplă armă împotriva diavolului.

Rugăciune inimii este armă nucleară! Zguduie pe diavol, îl face să dispară. Este o rugăciune puternică, concentrată, înspăimântătoare. În cadrul ei sunt cuprinse toate rugăciunile.

Spune Sfânta Scriptură că atunci când va fi a doua venire a lui Hristos se va arăta pe cer numele lui Hristos, în prezența Căruia tot genunchiul are să se plece, al celor pământești și al celor cerești. Acesta este o taină, numele lui Hristos. Vor îngenunchea în fața numelui și cei de dedesubturile pământului. Diavolii se vor pleca în fața acestui nume.

Spune iarăși Apostolul Pavel: „Nu există alt nume prin care ne vom mântui”.

Rostim acest nume. Spunem: „Doamne Iisuse Hristoase, numele Tău numim, alt Dumnezeu afară de Tine nu știm, numele Tău numim!”. Este ceva ce încearcă diavolul să ne forțeze să nu facem. Diavolul nu se teme dacă noi credem în Dumnezeu.

Oricâtă credință ai, nu te mântuiește, nu te mântuiește dacă doar crezi în Dumnezeu. Diavolul este nimicit și noi ne mântuim când credem că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat. Nu avem alt Dumnezeu. Acest lucru este scandalos pentru el. Cum tremură diavolul la auzul numelui lui Hristos!

Noi numim pe Hristos Domn, exact ceea ce diavolul încearcă să ne forțeze să nu o facem. De la bun început nu vrea să te gândești la Hristos. După aceea îți spune: „Te gândești la El? Gândește-te la El ca la un mare inițiator, ca la o întrupare a lui Budda, ca la un mare scriitor, sau filosof, sau, sau, sau, dar nu ca la Hristos, Fiul lui Dumnezeu!”.

Însă noi spunem: Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă! Milostenie cine cere? Un cerșetor. Cu alte cuvinte te smerești! L-ai ars pe diavol! De aceea noi stăruim în rugăciunea inimii. Nu are nici o valoare dacă ne facem semnul Sfintei Cruci, iar noi avem înlăuntrul inimii noastre pe diavol. Nu ne mântuiește, este nefolositor.

Important este să avem în mintea noastră numele lui Hristos. Este armă nucleară, iar aceasta o veți vedea în practică. Când veți zice această rugăciune, nimic și nimeni nu vă va putea pune piedici. Această rugăciune o putem spune totdeauna și în tot locul. Începeți și însăși rugăciunea vă va învăța toate. Când va veni vremea ispitei, vă va „înțepa” diavolul și nu vă va rămâne nimic decât rugăciunea. Acea rugăciune pe care ați pus-o în practică și ați învățat-o!

Citește și:

15 Rugăciuni puternice, făcătoare de minuni, rostite în momente de cumpănă

Rugăciune pentru luminarea minții la vreme de ispită și confuzie

Rugăciunea la Iisus Hristos vindecă bolile grave